Green Deal Radio România

Schimbările climatice sunt reale, atrag atenția specialiștii, iar cele mai multe dintre dezastrele naturale sunt cauzate, adeseori, de intervenția umană asupra mediului înconjurător.   Cum ne adaptăm unei planete în continuă schimbare? Cum putem limita impactul uman asupra naturii, cum putem preveni fenomenele extreme și cum le gestionăm în situația în care acestea, totuși, apar? Cum trăim în zonele predispuse dezastrelor naturale și ce măsuri trebuie luate la nivel național și european pentru a limita efectele schimbărilor climatice?   Am adresat aceste întrebări europarlamentarului Dacian Cioloș și directorului executiv al Propark - Fundația pentru Arii Protejate, Tiberiu Chiricheș.

Tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punct de vedere al resurselor produce o serie de modificări pe piața muncii din Uniunea Europeană. Apar schimbări importante în procesele de producție și noi modele de afaceri. Se creează noi locuri de muncă, numite de unii și locuri de muncă verzi, în care sunt solicitate alte abilități decât în industriile tradiționale. Am dezbătut aceste probleme cu eurodeputatul Dragoș Pîslaru, președintele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din Parlamentul European, cu Raul Pop, specialist în reciclarea deșeurilor, manager de programe la asociația „Ecoteca” și membru co-fondator al Coaliției pentru Economia Circulară și cu d-l Borbély László, consilier de stat și coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă din Guvernul României.

Patrimoniul cultural este poate una dintre cele mai importante mărturii ale apartenenței noastre la o comunitate. Fără patrimoniu, fără opere de artă, fără vestigii și edificii, probabil că nu am putea să cercetăm ce am fost, nu am ști cum a fost construită lumea, nu am avea istorie, nu am merge la muzee, nu ne-am plimba pe urmele personalităților care au influențat lumea și care au făcut marile descoperiri. La fel de important este dreptul de a spune ceea ce gândim, de a protesta față de problemele cu care se confruntă societatea, de a ne exercita spiritul civic, un drept care de multe ori a fost oprit brutal, ducând societatea la tăcere. Dreptul de a protesta, uneori faţă de schimbările climatice, pune în pericol moştenirea culturală. Maniera prin care protestatarii doresc să atragă atenţia guvernanţilor aduce atingere patrimoniului cultural. În această ediţie, Adelina Tocitu încearcă, cu ajutorul invitaţilor săi, să afle răspunsul la întrebarea: „Până unde poate merge dorinţa oamenilor de a protesta?”

Aplicarea principiului  „poluatorul plătește” este esențială pentru ceea ce înseamnă respectarea politicilor de mediu ale Uniunii Europene. Scopul politicii de mediu este să se asigure că toți cetățenii UE trăiesc într-un mediu sănătos, că are loc o gestionare durabilă a resurselor naturale și că biodiversitatea este protejată. Emisiile de poluanți în aer, în apă și în sol, au scăzut în ultimele decenii, dar poluarea și daunele sunt în continuare importante, costurile cu refacerea naturii fiind foarte mari. Principiul “poluatorul plătește” a fost introdus pentru prima dată în 1972, de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, prin care poluatorul trebuie să suporte cheltuielile asociate punerii în aplicare a măsurilor de prevenire și de combatere a poluării pentru a asigura faptul că mediul se află într-o stare acceptabilă. Până în prezent PPP a fost extins, în 2004, Directiva 35 a Comisiei Europene stabilind că cel care poluează are răspunderea financiară să remedieze daunele provocate naturii, iar statele membre și cetățenii UE, nu trebuie să suporte aceste costuri cu refacerea mediului. Poluarea generează costuri semnificative pentru cetățenii UE, iar în acest moment nu există o evaluare cuprinzătoare privind costul total al poluării pentru societate. Un studiu recent efectuat pentru Comisie estima că nerespectarea cerințelor legislației UE privind protecția mediului reprezintă costuri și beneficii pierdute în valoare de aproximativ 55 de miliarde de euro pe an. Ştefan Rancu a discutat despre acest subiect cu eurodeputatul Tudor Ciuhodaru, membru în Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European, cu Marian Cioceanu, președintele Asociației Bio România, precum și cu Alin Vișan, președinte Asociația Română pentru ambalaje și mediu.

Uniunea Europeană mizează pe energia verde pentru a reduce facturile şi vrea ca, până în 2030, 42,5% din energia blocului comunitar să provină din surse regenerabile. Chiar dacă are resurse pentru energie şi potenţial pentru a o produce, în prezent, întreaga Uniune este dependentă energetic de importuri. Am discutat pe acest subiect cu europarlamentarul român Eugen Tomac, cu Cosmin Cârstoiu - acţionarul primei fabrici de panouri solare din România şi cu Oana Mircea - reprezentantul Enel Green Power România.

Presiunea pusă de către om asupra cadrului natural în care își desfașoară activitatea, transformările la care a fost supusă natura de-a lungul anilor, dispariția unor specii de plante sau de animale au provocat o serie de dezbateri, culminând, în aceasta perioadă, cu discuții aprinse în cadrul trilateralei UE, între Comisie, Parlament și Consiliu, pe tema legilor pentru restaurarea naturii.   Dar, dincolo de orice măsuri, naționale sau europene, se pune întrebarea, pertinentă de altfel: cunoaștem natura în care trăim? Cu alte cuvinte, suntem în stare să protejăm natura dacă nu o cunoaștem? Suntem deconectați de natură, astfel încât mulți nu știm denumirea copacilor, a păsarilor sau cântecele acestora. Ca atare nu ar trebui sa fim educați pentru a înțelege natura, astfel încât să o protejăm în cunoștință de cauză?   Am discutat despre inițiative naționale sau europene pentru a promova o mai bună cunoaștere a naturii cu Petronela Carmen Comănescu, biolog la Grădina Botanică a Universității București, cu prof. Ovidiu Ionescu, de la Facultatea de Silvicultură a Universităţii Transilvania din Braşov, şi cu Daniel Buda, eurodeputat, vicepreședintele Comisiei de agricultură și dezvoltare rurală a Parlamentului European.

În ultimii ani, agribusiness-ul din Uniunea Europeană s-a confruntat cu provocări semnificative ca urmare a fluctuaţiilor climatice caracterizate, în principal, de fenomene meteo extreme sau perioade lungi de secetă. Pentru a face faţă acestor provocări, companiile care activează în domeniul agricol european au învăţat să gestioneze riscurile asociate schimbărilor climatice, astfel încât să diminueze pierderile de producţie.

Prin Acordul de la Paris, Uniunea Europeană s-a angajat să atingă neutralitatea climatică până în anul 2050. Pentru a reduce efectele schimbărilor climatice, este nevoie de strategii de adaptare la nivel local, regional, național, european și internațional. Astfel de strategii au adesea și o componentă urbană, iar orașele au un rol major în punerea lor în aplicare. Fiind o consecinţă a activităţii umane, poluarea s-a amplificat pe măsura creşterii populaţiei, a creşterii necesităţilor umane şi a dezvoltării de noi tehnologii, precum şi a urbanizării în ritm alert.   Am discutat despre urbanism și schimbările climatice cu Vlad Gheorghe, europarlamentar, și cu arhitecta Mihaela Zamfir, șef de lucrări la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” București.

Parlamentul European a adoptat o lege pentru a reduce ritmul defrişărilor la nivel global. Pe de altă parte, instituţiile europene susţin programele de reîmpăduriri şi pe cele de înfiinţare de păduri pe terenuri degradate sau în pericol de degradare.   Împăduririle şi refacerea terenurilor degradate ar putea reprezenta o soluţie pentru combaterea schimbărilor climatice? Putem reduce ritmul defrişărilor la nivel global? Ce soluţii avem pentru a opri extinderea suprafeţelor deşertificate?   Am discutat despre aceste aspecte cu europarlamentarul Daniel Buda, vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Parlamentului European şi cu Aurelia Diaconu, directoarea Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni în această ediţie a podcastului sub genericul Green Deal.

Conform Eurostat, România este ţara cu cel mai ridicat procent de proprietari din Uniunea Europeană. Peste 95% dintre români trăiesc în locuinţe pe care le deţin, în timp ce, la polul opus se află state precum Germania cu 51%, Austria cu 45% şi Danemarca cu 39%. În statele în care cota de proprietari este mai mică, oameni de toate vârstele decid să locuiască împreună în locuințe comunitare sau proiecte care implică o formă de viață comunitară. Sunt motivați de probleme de mediu, sociale și financiare.   Cumpărarea sau închirierea unei locuinţe poate fi privită şi dintr-o perspectivă ecologică. În mod surprinzător pentru mulţi dintre noi, clădirile generează 36% din volumul gazelor cu efect de seră şi, din acest motiv, la nivel european au fost introduse standarde de performanţă energetică pentru noile clădiri. Cei care doresc să cumpere sau să închirieze un apartament au început să ţină cont şi de toate aceste detalii. Iar dacă achiziţionarea unui apartament este o povară prea mare pentru cei tineri, o variantă ar putea fi închirierea, uneori în condiţii financiare favorabile, dacă la nivel local, naţional şi european există politici adecvate.           Am discutat  despre aceste aspecte cu europarlamentarul Gheorghe Falcă, din grupul Popularilor Europeni, cu o studentă care a căutat un apartament de închiriat şi cu Dragoş Costache, directorul unei imporrtante companii imobiliare din România.

Uniunea Europeană a decis, în urmă cu 4 ani, să devină avangarda noii atitudini față de pericolul schimbărilor climatice defavorabile umanității. Ca atare, fără a mai aștepta coalizarea celorlalți mari poluatori de la nivel mondial, a lansat Pactul Ecologic European - European Green Deal. De fapt, un set de principii care stabilesc orientarea politicilor Uniunii până în 2024, asociat cu inițiative legislative și non-legislative din domenii multiple, precum mediu, schimbări climatice, energie, industrie, transporturi, agricultură, digitalizare și sectorul financiar. Scopul final este transformarea Uniunii Europene într-o zonă neutră din punct de vedere climatic. În paralel, Bruxelles-ul își propune să digitalizeze tot ce se poate digitaliza, pentru a reduce impactul climatic al activităților economice și administrative pe care computerele le pot îndeplini mai repede și mai “curat”. Firește că Green Deal și digitalizarea au limitele lor, impuse de limitele oamenilor și ale tehnologiei. Dan Horea, de la Radio România Cluj, a discutat cu europarlamentarul Iuliu Winkler şi cu arhitectul software Stelian Brad, președintele Cluj IT Cluster, o asociere a zeci de companii de software și hardware, universități și instituții publice, române și străine, pentru a afla care sunt limitele angajamentelor ecologice.

Studii realizate în străinătate relevă că firmele care produc hrană pentru animalele de companie ar polua mai mult decât maşinile. Conform acestor studii, carnea mâncată de animalele de companie este echivalentul a 64 de milioane de tone de dioxid de carbon pe an, ceea ce are cam acelaşi impact asupra mediului ca un an de poluare cu gaze de eşapament de la 13,6 milioane de maşini. În ce măsură hrănirea şi întreţinerea unui animal de companie ar influenţa nivelul emisiilor de dioxid de carbon? Robina Cornaciu de la Radio România Antena Satelor a discutat pe această temă cu europarlamentarul Nicu Ştefănuţă şi cu profesorul Mario Codreanu de la Facultatea de Medicină Veterinară din București.

Ca urmare a efectelor încălzirii globale, majoritatea industriilor sunt implicate în lupta împotriva schimbărilor climatice. Domeniul construcțiilor este unul dintre marii poluatori mondiali, astfel că arhitecți din lumea întreagă inovează și oferă lumii noi alternative ecologice din grijă față de planetă. Cătălin Glăvan, de la Radio România Oltenia Craiova, s-a aflat în dialog cu europarlamentarul Marian Jean Marinescu și cu arhitectul Răzvan Drînceanu, de la care a aflat care este impactul sectorului construcțiilor asupra mediului și ce putem face pentru a încetini efectele încălzirii globale.

Deși reprezintă aproximativ doar 0,5% din totalul masei deșeurilor municipale, deșeurile toxice, periculoase merită o atenție deosebită, luând în considerare efectele nocive pe care le au asupra mediului înconjurător. Un tip de astfel de deșeuri este reprezentat de medicamentele și echipamentele medicale provenite de la populație.  În unele state membre ale Uniunii Europene există preocupări în colectarea acestora, tocmai pentru a evita consecințe nefaste pe termen scurt și lung: de la intoxicări cu medicamente până la poluarea pânzei freatice, a mediului înconjurător. În țările unde nu există articulat un cadru legislativ pentru gestionarea deșeurilor de medicamente provenite de  la populație, se estimează că, anual, sunt aruncate mii de tone în containerele  pentru gunoi menajer. Este şi cazul României.  În Parlamentul național este în așteptare de mai mult timp adoptarea unui proiect legislativ care acoperă gestionarea deșeurilor de medicamente provenite de la populație. Horia Daraban a discutat cu Fănel Apostu, expert în mediu, specializat în managementul deșeurilor, Ana-Maria Vintilă, viceprimar al municipiului Bârlad, cu Adrian Wiener, deputat în Parlamentul României, şi cu europarlamentarul Nicu Ştefănuţă.

Pescarii din România au în față o nouă provocare. Cel mai recent plan de acțiune pentru protejarea și refacerea ecosistemelor marine încurajează pescuitul tradițional, concomitent cu reducerea utilizării combustibililor fosili în navigație. Între timp, autoritățile din orașul port Constanța au pus gând rău adăposturilor pescărești de la malul Mării Negre, pe care le-ar vrea demolate până la debutul sezonului estival. Cum se văd lucrurile la nivelul Comisiei Europene din perspectiva comisarului euroepan de mediu, Virginijus Sinkevičius și cum stau ele, de fapt, la nivel local, conform dialogului avut cu Sorin Mănăilă, președintele Federației ROMFISH, care reprezintă interesele pescarilor de la Marea Neagră, şi cu europarlamentarul Carmen Avram, membru supleant în Comisia de Pescuit și Acvacultură a Parlamentului European?

În spatele florilor pe care le cumpărăm pentru a le oferi celor dragi, există un  întreg lanţ de aprovizionare care începe în fermele specializate în cultivarea florilor şi se termină în atelierele de design floral. Aplicarea principiilor ecologice în floricultură şi în comerţul cu flori înseamnă reducerea folosirii pesticidelor, utilizarea energiei regenerabile în sere şi solarii, utilizarea ambalajelor reciclabile în aranjamentele şi decoraţiunile florale şi, nu în ultimul rând, procurarea florilor la nivel local pentru diminuarea importurilor de flori. Despre toate aceste aspecte, Clara Iancu a discutat cu Alexa Petre şi Georgiana Perieţeanu care deţin atelierul de design floral Flori Sauvage şi cu europarlamentarul Maria Grapini, vicepreşedintele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor din Parlamentul European.

Gradul de conștientizare în privinţa beneficiilor renovării clădirilor variază în statele membre ale Uniunii Europene. De exemplu, în Germania eficiența energetică este un subiect popular, însă, pe de altă parte, francezii și polonezii, știu foarte puține despre termeni precum „zero emisii” sau „casă neutră”. În România se vorbeşte despre reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe sau despre anveloparea blocurilor care presupune lucrări la faţada blocului şi montarea de ferestre termopan. Suntem departe însă de a proiecta locuinţe cu amprentă scăzută de carbon sau locuinţe inteligente, în care consumul şi - de ce nu? - producţia de energie sunt monitorizate şi gestionate de un calculator. Ştefan Baciu a discutat cu președintele Ligii Naționale a Asociațiilor de Proprietari Habitat, Mihai Mereuţă şi cu europarlamentarul Cristian Buşoi, preşedintele Comisiei pentru Industrie, Cercetare şi Energie a Parlamentului European despre aceste programe de reablitare termică a clădirilor, despre finanţări europene şi despre strategii europene în domeniul energiei.

Potrivit unui studiu, aproape jumătate dintre tinerii chestionați din întreaga lume raportează că anxietatea legată de climă le afectează viața de zi cu zi. Mulți tineri cred că „viitorul este înfricoșător” și că guvernele lor nu fac suficient pentru a evita o catastrofă climatică. Fenomenul se manifestă inclusiv la nivel european, chiar dacă UE este cel mai mare furnizor de finanțare vizând combaterea schimbărilor climatice din lume. Am discutat despre problemele și soluțiile legate de anxietatea climatică cu un Olivia Mocanu, psihoterapeut, cu Simona Ciff, specialist în inteligență emoțională și în științele educației, dar și cu europarlamentarul Victor Negrescu, vicepreședinte al Comisiei pentru Educație, Cultură, Tineret, Media și Sport din Parlamentul European.

Efectele schimbărilor climatice sunt din ce în ce mai vizibile la nivelul României și la nivel internațional, fie că este vorba de valuri de căldură intensă, de secetă care distruge producția agricolă, de inundații sau de amenințări la adresa biodiversității provocate de incendiile de vegetație. În 2021, țara noastră s-a confruntat cu un număr record de avertizări de vreme severă imediată (așa-zisul „cod roșu”) emise de Administrația Națională de Meteorologie (ANM), iar specialiștii avertizează că acestea vor deveni tot mai frecvente în contextul schimbărilor climat. Am discutat cu Directorul Stațiunii de Cercetare Dăbuleni, Aurelia Diaconu, cu europarlamentarul Marian Jean Marinescu și cu un voluntar implicat în acțiuni pentru mediu despre care sunt principalele efecte negative ale încălzirii globale și care sunt măsurile pe care le putem lua pentru a elimina aceste consecințe.

Înaintea sărbătorilor de iarnă, când căutăm pomul de Crăciun perfect, precum şi decoraţiunile care să fie pe placul nostru,  am încercat să aflăm care este impactul tăierii brazilor asupra naturii, dacă este mai bine să îi luăm în ghivece pentru ca ulterior să-i redăm naturii sau dacă nu ar fi mai bine să folosim, pur şi simplu, un brad artificial. În ceea ce priveşte ghirlandele luminoase din brad, de pe stâlpii din spaţiul public sau de pe clădiri, încercăm să privim această practică, de a decora bradul, şi din perspectiva reducerii consumului de energie. Am discutat cu europarlamentarul Iuliu Winkler şi cu directorul administraţiei Parcului Natural Apuseni, Alin Moş.

Pentru a deveni din ce în ce mai autonomă în aprovizionarea cu materii prime critice, esențiale pentru industria viitorului, Uniunea Europeană dorește redeschiderea minelor. Şi în România există astfel de proiecte precum cel de la Moldova Nouă, în judeţul Caraș-Severin. Aici ar putea fi reluată exploatarea unuia dintre cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa, Am discutat pe acest subiect cu europarlamentarul Gheorghe Falcă, cu Andrei Szabo, președintele Asociației Euroland Banat, cu Mehmet Egriboyunoglu, reprezentantul companiei care urmează să reia exploatarea cuprului la Moldova Nouă, şi cu primarul orașului Moldova Nouă, Ion Chisăliță.

Hrana, apa și energia sunt valorile supreme într-o lume dominată de poluare, suprapopulare, tensiuni și chiar războaie. Riscurile la adresa aprovizionării cu apă sunt multiple, de la poluare, la secetă și, deloc neimportant, la risipă. România are 30 de râuri cu o lungime de circa 9.400 de kilometri cel mai mare curs de apă fiind Dunărea, urmat de Tisa, Mureș, Prut și Olt. Dan Horea de la Radio România Cluj a discutat cu europarlamentarul Eugen Tomac, cu inginerul Ioan Curt, directorul Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa şi cu Mihai Goţiu, fost parlamentar şi activist de mediu despre o bună gestionare a apelor din România.

O ediţie despre influenceri, social media și climă, în cursul căreia încercăm să aflăm răspunsul la întrebarea: poți fi și cool, dar și prietenos cu mediul înconjurător? Uniunea Europeană are legi și politici ambițioase pentru protejarea mediului, iar punerea lor în aplicare este esențială pentru viitor. Monica Neacşu de la Radio România Braşov a dialogat cu europarlamentarul Dacian Cioloş,  şi  cu Andreea Madlene, influencer cu zeci de mii de urmăritori pe rețelele de socializare.

Cum ar putea un cetățean care își dorește o tranziție mai rapidă spre o ţară neutră din punct de vedere climatic să crească presiunea asupra politicienilor? Unii dintre ei merg în instanță, la cele naționale sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cine sunt ei? Ce speră ei? Ce mijloace au? La ce au ajuns până acum? La aceste întrebări au răspuns europarlamentarul Tudor Ciuhodaru, membru in Comisia pentru mediu, sănătate publica și siguranță alimentară a Parlamentului European, Aurel Simion, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi prof. Daniela Simina Ștefan, președinta Asociației pentru prevenirea și combaterea poluării mediului.

Biodiversitatea este în declin, în principal din cauza activităților umane - a poluării și a schimbărilor climatice. Ca urmare a activităților umane nesustenabile, populația mondială de specii sălbatice a scăzut cu 60% în ultimii 40 de ani. Aproximativ un milion de specii sunt expuse riscului de dispariție în următoarele decenii. Scăderea biodiversităţii din ecosistemul marin, prin dispariţia sau diminuarea accentuată a efectivelor unor specii de la litoralul românesc al Mării Negre se înscrie, la rândul său, într-un proces extins, care a afectat întreaga biodiversitate a bazinului pontic. Consecinţele sunt, spun cercetătorii, mutaţii ale speciilor marine sau ale ciclurilor lor de dezvoltare în Marea Neagră. Noua Strategie privind biodiversitatea pentru 2030 a Uniunii Europene este un plan ambițios pe termen lung de protejare a naturii și de inversare a tendinței de degradare a ecosistemelor. Această strategie este un pilon esențial al Pactului verde european.

Fiecare dintre noi poate contribui prin gesturi mici la reducerea emisiilor de carbon. Uniunea Europeană a stabilit ca, până în 2050, să ajungă la neutralitate climatică, adică zero emisii nete, obiectiv care trebuie îndeplinit cu ajutorul Pactului verde European. Tot mai mulţi oameni sunt interesaţi de problemele de mediu și solicită acțiuni din partea persoanelor responsabile, însă, dincolo de aceste acţiuni, fiecare poate contribui prin gesturi mici la reducerea emisiilor de carbon. Am discutat despre acest subiect cu europarlamentara Maria Grapini şi cu Ada Lungu, preşedinta Asociaţiei Volens, o organizaţie non-guvernamentală care dezvoltă programe de protejare a mediului.

Odată cu pandemia de Covid-19, cuvântul dezinfectare a intrat brusc în viața noastră. Acţiunea de a ne dezinfecta, de a curăța suprafețele pe care lucrăm, a devenit un gest pe care am început să-l facem aproape obsesiv. De la simpla strângere de mână, până la contactul cu tastatura, cu un telefon ori banala atingere a unei clanțe, orice gest s-a transformat într-un posibil canal de transmitere a acestui virus care a schimbat felul în care trăiam până nu demult. Masca de protecție și gelul dezinfectant sunt noile accesorii, iar spălatul pe mâini a devenit viral pe internet. Am discutat cu europarlamentarul Tudor Ciuhodaru, de profesie medic primar medicină de urgență, despre reguli de igienă şi despre dezinfectanţi ecologici.

În Uniunea Europeană, în ultimii 20 de ani, transportul aerian a apropiat regiunile, oamenii și  a creat beneficii economice multiple. Însă  creșterea  numărului  curselor a adus în prim plan și efectele nocive asupra mediului pe care le generează avioanele. Datele oficiale europene arată că,  din toate variantele de transport, cel pe calea aerului este al doilea la capitolul  poluare, dupa cel rutier. Având acestea pe fundal, sunt în  desfășurare mai multe inițiative.  Unele aparțin  instituțiilor europene care, prin demersuri legislative, vor să atingă în următoarele decenii neutralitatea climatică inclusiv în transportul aerian. Alte demersuri aparțin  cercetătorilor,  oamenilor de știință,  industriei aeronautice,  implicați în proiecte prin care să  i se asigure avionului un viitor  electric sau unul bazat pe folosirea hidrogenului. Promisiunile nu sunt utopice, dar nici simplu de îndeplinit.

Prin evenimente speciale înțelegem orice adunare, cum sunt nunțile, spectacolele de muzică sau chiar târgurile și expozițiile. Unele sunt cu tematică agricolă şi asupra lor ne vom îndrepta atenția in minutele următoare.  Acest tip de evenimente adună mii și zeci de mii de oameni, organizatori, expozanți sau vizitatori şi lasă, după trei sau patru zile, propria amprentă de carbon. Ştefan Rancu a discutat pe această temă cu europarlamentarul Daniel Buda, respectiv cu Corina Mareș şi cu Cimi Enache, organizatori de târguri cu tematică agricolă şi alimentară.

Schimbarea este o trăsătură constantă a planetei noastre. Suprafața terestră, oceanele, atmosfera, clima și viața de pe Pământ s-au modificat mereu de-a lungul timpului. Însă schimbările actuale diferă de cele din trecut prin ritmul și amploarea lor fără precedent, precum și prin factorii și agenții care le cauzează. Cele mai recente date furnizate de oameni de știință de renume arată schimbări fără precedent în climatul mondial. Răspunsul UE la schimbările climatice: obiective și legislație. UE a adoptat o legislație ambițioasă în mai multe domenii de politici, pentru a-și pune în aplicare angajamentele internaționale privind schimbările climatice. Țările UE au stabilit obiective obligatorii privind emisiile pentru sectoarele-cheie ale economiei, în vederea reducerii substanțiale a emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest context, provocările cu care se confruntă politicienii sunt multiple. Ei trebuie să găsească echilibrul între protejarea mediului şi continuarea dezvoltării societății.

Locuitorii marilor oraşe sau navetiştii ar trebui să renunţe la utilizarea maşinilor personale pentru deplasările urbane, însă unii dintre ei nu au nicio alternativă. Circa 70% dintre cetățenii Uniunii Europene trăiesc în orașe, iar mulți dintre ei dețin autovehicule care reprezintă modalitatea dominantă de transport. Transportul rutier este responsabil pentru aproape 30% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale Uniunii Europene, însă pentru jumătate din aceste emisii responsabile sunt mașinile proprietate personală și camionetele. O soluţie ar fi ca locuitorii marilor oraşe sau navetiştii să renunţe la utilizarea maşinilor personale pentru deplasările urbane, însă unii dintre ei nu au o altă alternativă. Cei care fac naveta în marile oraşe nu au la dispoziţie parcări în punctele nodale de transport sau în apropierea staţiilor de metrou astfel încât semnul exclamării de la tema acestui podcast, „Bye, bye, car!”, poate fi înlocuit, în cazul românilor, cu semnul întrebării. Ştefan Baciu a discutat cu europarlamentarul Siegfried Mureşan despre decarbonizarea transportului în marile oraşe europene, despre sprijinul pe care îl acordă instituţiile europene pentru reducerea poluării şi, nu în ultimul rând, despre utilizarea bicicletei.

Fermierii viitorului vor trebui să adopte practici agricole mai durabile, care respectă clima şi mediul din Uniunea Europeană. Diminuarea folosirii pesticidelor în culturile agricole şi aplicarea de tehnologii prietenoase cu mediul, înfiinţarea de suprafeţe cultivate ecologic şi protejarea biodiversităţii, sunt noile reguli introduse prin reforma Politicii Agricole Comune, asociată Pactului Verde European, care intră în vigoare în 2023. În acest context, provocările cu care se confruntă tinerii fermieri sunt multiple. Ei trebuie să facă faţă tuturor acestor cerinţe şi să-şi asume rolul crucial pe care îl au în protejarea mediului şi în asigurarea securităţii alimentare a cetăţenilor europeni.

Fermele viitorului vor trebui să fie eficiente, să țină cont de impactul pe care îl au activitățile agricole și de creștere a animalelor asupra mediului, să aibă modalități de utilizare a resurselor biodegradabile pentru a produce energie, să cotribuie la menținerea și protejarea sănătății oamenilor dar și a animalelor și plantelor. Noua Politică Agricolă Comună ține cont de toate particularitățile din toate statele Uniunii Europene și prefigurează un viitor în care se pot realiza obiectivele de  dezvoltare durabilă, de deschidere către noi forme și tipuri de management al terenurilor, practici agricole și relații de piață. Sub genericul „Green Deal”, am încercat să aflăm, între altele, ce vom mânca peste 20 de ani.

În lumea digitală, la fel ca în natură, există o cantitate imensă de deșeuri, de la e-mailuri inutile, fișiere și aplicații neutilizate, până la duplicatele de fotografii. Toate sunt considerate deșeuri digitale și reprezintă o nouă sursă de poluare. O fotografie sau un e-mail nu poluează mult, însă faptul că toți facem asta în fiecare zi lasă o amprentă asupra mediului. Digitalizarea reprezintă aproape 4% din emisiile de gaze cu efect de seră, iar ritmul de utilizare a internetului este în creștere și este de așteptat ca, până în 2025, acest procent să se dubleze. Care ar fi deșeurile digitale la care ar trebui să renunțăm, ce ștergem și ce păstrăm într-un dispozitiv electronic și pentru cât timp, cum putem opri dependența de internet și dorința de a avea noi gadget-uri, dar și ce le spunem copiilor noștri că trebuie să facă atunci când comunică pe o rețea de socializare.  Tema acestui podcast sub genericul Green Deal este poluarea digitală. Cristina Ghelasie a discutat cu doi jurnaliști specializați în domeniul IT, cu un activist de mediu și cu eurodeputata Ramona Strugariu, membră a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European.

Înainte de pandemie, Comisia Europeană a identificat textilele drept „categoria de produse prioritare pentru economia ciculară”. Dacă în cazul sticlei, metalelor, hârtiei sau plasticului observăm un interes din ce în ce mai mare pentru colectarea separată, în cazul textilelor iniţiativele de reciclare se află, în mare parte, în faza bunelor intenţii. Conform statisticilor, în fiecare an fiecare european aruncă circa 11 kg de produse textile pentru că este încurajat să cumpere produse noi, nu întotdeauna rezistente şi de bună calitate, însă la preţuri mici, din cauza concurenţei şi a supraproducţiei. Ştefan Baciu a discutat cu europarlamentara Maria Grapini, vicepreşedintă a Comisiei pentru Piaţa Internă şi Protecţia Consumatorilor din Parlamentului European despre despre efectele înnoirii garderobei asupra mediului sau, dacă doriţi, despre „păcatele” acestei tendinţe pe care o putem eticheta drept „fast fashion”, de a cumpăra mult şi ieftin şi de a renunţa, în acelaşi ritm, la îmbrăcămintea mai veche.

Întoarcerea la natură înseamnă, poate, implicarea într-o acţiune de ecologizare sau utilizarea unor plante în locul unor medicamnete de sinteză. Pentru unii dintre noi, întoarcerea la natură capătă adevăratul înţeles, adică o viaţă petrecută într-o zonă liniştită, departe de marile aşezări urbane. Aici, apa din bidonul de plastic sau cea filtrată de la robinet este înlocuită în cu cea scoasă dintr-o fântână sau cu cea a unui izvor, iar casa tradiţională asigură o izolare termică mult mai bună decât cea a unui apartament dintr-un bloc de locuinţe. De asemenea, hrana sănătoasă este tot o faţetă a întoarcerii la natură. Ştefan Baciu ne oferă detalii.

Uniunea Europeană, deși nu se mai află printre cei mai mari producători de CO2 de pe planetă, nu este încă o zonă complet prietenoasă cu mediul înconjurător. Rămâne, de pildă, unul dintre cei mari producători de deșeuri din lume, cu o medie anuală de peste 5 tone de deșeuri pe cap de locuitor, cifră mai mare decât cele înregistrate în India sau China. Cu atât mai mult, este clar că e nevoie de noi politici pentru ca activitatea umană să afecteze din ce în ce mai puțin mediul înconjurător. Ne permitem însă aceste politici? Ne permitem să fim “verzi”? Aflați răspunsul ascultând o nouă ediție a podcastului Euranet Plus în limba română realizat sub genericul “Green Deal – Calea către o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic”. Invitata rubricii noastre este Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului în guvernul de la București, fost vicepreședinte al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, actualmente expert de mediu.

Nu ne putem gândi la o dezvoltare durabilă a planetei fără a a avea cunoștințele, abilitățile și atitudinile neceare pentru a aborda provocările globale interconectate cu care ne confruntăm, inclusiv schimbările climatice, degradarea mediului, pierderea biodiversității, sărăcia și inegalitatea. Dobândim aceste cunoștințe, abilități și atitudini prin educație. Ascultați podcastul Euranet Plus în limba română realizat sub genericul “Green Deal – Calea către o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic” și vorbim despre o parte a educației în sprijnul dezvoltării durabile, și anume despre educația pentru climă și despre rolul pe care îl joacă școala în această direcție. Comisia Europeană organizează în data de 25 noiembrie, în mediul online, prima ediție a Zilei Educației pentru climă. Evenimentul se adresează întregii comunități implicate în sectorul educației: experți în politici educaționale din mediul public și privat, cadre didactice, furnizori de servicii de educație și formare. Obiectivul urmărit este de a descoperi noi provocări, de a dezvolta proiecte comune și de a identifica soluții sustenabile. Pentru a pătrunde mai adânc în subiectul educației pentru climă, pentru mediul înconjurător, și a rolului școlii în acest sens, am vorbit cu unul dintre cei mai tineri eurodeputați români, Vlad-Marius Botoș, membru supleant în Comisia pentru cultură și educație a Parlamentului European, din grupul Renew Europe, și cu Elena Rujan, directoare adjunctă a liceului Constantin Brâncoveanu din Horezu.

Vorbim astăzi despre destinaţiile turistice verzi. Este vorba, de fapt, de redescoperirea şi, mai ales, de protejarea naturii. De mulţi ani, folosim termeni precum agroturism sau ecoturism pentru tipul de turism rural caracterizat de cazarea într-o gospodărie tradiţională şi de o gastronomie bazată pe produse obţinute în acea gospodărie. Presiunea asupra acestui gen de turism este destul de mare, iar unele investiţiile imobiliare au transformat unele satele tradiţionale în adevărate zone rezidenţiale de vile, cu efecte asupra mediului. Din fericire, există multe locuri în România în care nu se ajunge uşor sau foarte uşor, iar în aceste locuri natura este protejată, tradiţiile culturale sunt păstrate, la fel ca şi gastronomia locală. Acestea sunt destinaţiile turistice verzi, aflate în apropierea unui parc naţional sau natural sau a unei rezervaţii. Este vorba, de fapt, de redescoperirea şi, mai ales, de protejarea naturii. Ştefan Baciu ne oferă detalii.

În urmă cu două decenii, biocarburanţii au fost consideraţi înlocuitori, într-un viitor nu foarte îndepărtat, ai carburanţilor fosili. Suprafeţe din ce în ce mai mari de terenuri agricole au fost cultivate cu plante precum rapiţă, porumb, soia şi floarea-soarelui din care să fie obţinuţi, prin presare, extracție sau alte procedee asemănătoare, biocarburanţi. Din punct de vedere al volumului de dioxid de carbon eliberat prin arderea lor în motoare, biocarburanţii au câştigat detaşat competiţia cu carburanţii fosili. Activişti şi reprezentanţi ai unor organizaţii de mediu au semnalat faptul că, de fapt, prin defrişările pentru noi terenuri agricole au dus la eliberarea suplimentară de gaze cu efect de seră. Pe de altă parte, lucrările agricole şi prelucrarea acestor plante în vederea obţinerii de biocarburant ar genera un volum semnificativ de dioxid de carbon care ar anula, de fapt, avantajul biocarburanţilor faţă de cei fosili. Aceste date au dus, în timp, la amendarea politicilor Uniunii Europene privind energiile regenerabile. De aceea am încercat să aflăm cât de ecologici sunt biocarburanţii.

Schimbările climatice reprezintă una dintre principalele provocări cu care se confruntă astazi civilizaţia umană. Oamenii de ştiinţă au căzut de acord că emisiile masive de dioxid de carbon generate de activitatea umană reprezintă o cauză majoră a acestor schimbări şi că ceva trebuie făcut până nu este prea târziu. Liderii lumii – sau, mă rog, majoritatea lor – au preluat cauza, după ani şi ani de dezbateri, şi au pus bazele unor politici de natură să reducă emisiile de CO2. Uniunea Europeană, de pildă, a adoptat aşa-numitul Pact Ecologic European, sau Green Deal, iar obiectivul principal este ca, până în 2050, Comunitatea Europeană să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră. Au fost puse la punct programe şi strategii care vizează mai toate domeniile, mai cu seamă cel energetic. Sursele poluante de energie, precum cărbunele, de pildă, ar trebui să devină istorie. Îngrijorările privind securitatea energetică a europenilor vin pe fondul unei situaţii în care în care resurse interne majore, precum cele de cărbune, de pildă, sunt “trecute în rezervă” din cauza emisiei de gaze cu efect de seră pe care o presupune exploatarea acestora. Tendinţa de închidere a minelor de cărbune are ca orizont deceniul următor, după anul 2030 urmând să consemnăm renunţarea completă la exploatarea energetică a zăcămintelor carbonifere în Uniunea Europeană. Acestea rămân totuşi o resursă considerabilă şi nu puţine sunt vocile care pun în discuţie renunţarea definitivă la cărbune. Despre politicile europene în domeniu ne vorbesc invitaţii noştri, profesorul Ionuţ Purica, expert în energie, şi Dumitru Fornea, secretar general al Confederaţiei Sindicale Naţionale Meridian, membru al Comitetului Economic şi Social European, raportor al Comitetului pe teme de tranziţie energetică.

De la primele încercări de crea monede virtuale, pe care unii comercianţi excentrici le acceptau pentru a vinde o felie de pizza, s-a ajuns, în prezent, la cotaţii uluitoare a criptomonedelor. Mai mult decât atât, minatul de criptomonede s-a transformat într-o adevărată industrie care a ajuns să consume 0,5% din producția mondială de energie electrică. Pe lângă faptul că este consumatoare de energie, această activitate în care se fac investiții tot mai mari generează multe deșeuri care rezultă din intensa exploatare a calculatoarelor folosite la minerit. Am încercat să aflăm cât de ecologic este acest minerit în mediul virtual, din perspectiva consumului de energie şi a deşeurilor care rezultă din exploatarea intensă a calculatoarelor.

Autovehiculele bazate pe combustibili fosili se află printre principalii poluatori ai planetei. Transportul este sursa a aproape 30% din totalul de emisii de dioxid de carbon din Uniunea Europeană. Dintre acestea, 72% provin din transportul rutier, motiv pentru care Uniunea și-a fixat un obiectiv de reducere a emisiilor de CO2 din transport de 60% până în anul 2050, prin comparație cu nivelurile din 1990. Există două modalități de reducere a emisiilor de dioxid de carbon la mașini: eficientizarea acestora sau schimbarea combustibilului. În momentul de față, majoritatea autovehiculelor din Europa folosesc benzină, mai exact 52%, și motorină, într-o proporție de 37%. Câștigă însă teren automobilele electrice și hibride. Sunt Florin Orban și vă invit să ascultați primul episod al podcastului Euranet Plus în limba română realizat sub genericul “Green Deal – Calea către o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic”. Vorbim astăzi despre automobilul electric și vrem să aflăm dacă acesta este, cu adevărat, o soluție durabilă pentru viitorul transportului rutier.