Filtrar por gênero

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Casa Paleologu

Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.

118 - EP 117: La Rochefoucauld
0:00 / 0:00
1x
  • 118 - EP 117: La Rochefoucauld

    Discutăm azi despre François de La Rochefoucauld, un autor remarcabil de aforisme din secolul al XVII-lea, cunoscut în special pentru lucrarea sa, „Maximele”. La Rochefoucauld explorează tema amorului propriu, pe care o conectează cu doctrina jansenistă a păcatului original. El descrie amorul propriu ca fiind proteic, abil în a-și ascunde adevărata natură în diferite forme de comportament aparent virtuos, precum modestia sau devotamentul. Maximele sale sunt pline de observații tăioase și spirituale, ilustrând complexitatea naturii umane.


    În ciuda rolului său ca aristocrat și opozant al absolutismului monarhic, documentat prin participarea sa la Frondă, influența lui La Rochefoucauld în lumea literară este deosebită. Maximele, create inițial în cadrul unui cerc literar restrâns, relevă nu doar inteligență, ci și o profunzime expusă printr-o aparentă superficialitate. Opera sa literară este rezultatul unei reflexii asupra naturii umane și a unui pesimism voios, care recunoaște imperfecțiunile oamenilor fără a fi prea solemn sau moralizator.

    La Rochefoucauld navighează între religie și libertinaj intelectual, revelând un spirit liber și curajos. Maximele sale abordează și arta conversației, subliniind capacitatea rară de a asculta autentic. Din perspectiva lui, o conversație reușită nu trebuie să fie dominată de dorința de a impresiona prin cunoștințe, ci de dorința de a-l asculta sincer pe celălalt. El îmbină ironia cu reflecția existențială, creând aforisme care pun în lumină atât mândria, cât și fragilitatea umană.

    Thu, 14 Nov 2024
  • 117 - EP 116: Baltasar Gracián

    Balthasar Gracián este un autor ce aparține barocului spaniol apreciat pentru stilul său complex și pentru scrierile sale filozofice, greu de pătruns. A fost descoperit de mulți cititori prin influența unor gânditori ca Schopenhauer și Nietzsche, care au admirat capacitatea sa de a exprima înțelepciunea prin aforisme. Gracián este recunoscut, printre altele, pentru „Criticon", un roman de formare ce explorează etapele vieții în stilul romanelor elenistice, îmbinând filozofia și teologia într-o povestire inițiatică. Deși considerată dificil de parcurs pentru sensibilitățile moderne, opera sa este o introspecție asupra condiției umane și a naturii aparențelor.

    Unul dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este „Oracolul Manual", o colecție de aforisme ce pune accent pe diferența dintre realitate și aparențe, reflectând asupra modului de a naviga prin complexitatea vieții cu prudență și conștiință. Gracián examinează subtilitățile interacțiunilor umane, nu doar prin prisma credinței sale iezuitice, ci și ca un mijloc de a înțelege și manipula aparențele pentru a supraviețui într-o lume adesea înșelătoare. Temele lui includ prudența, conștiința și confruntarea inteligentă cu lumea, subliniind importanța manipulării aparențelor fără a pierde din vedere esența moralității și scopurile etice.

    Pe lângă opera filosofică, Gracián a scris și despre figurile politice ale vremii, cum ar fi „Eroul", o carte ce explorează icoane ale liderilor, cu un focus special pe Ferdinand de Aragon, văzut ca idealul politic. Apreciind un echilibru între rațiune și oracol, prezentat ca o sintagmă posibil contradictorie, Gracián combină arta disimulării cu o prudență ancorată în realitățile vremii sale. Scrierile sale ne îndeamnă să reflectăm asupra propriei noastre capacități de navigare între aparență și substanță, oferind o cheie de lectură asupra lumii care transcende timpul.

    Thu, 07 Nov 2024
  • 116 - EP 115: Milton

    John Milton a fost un poet remarcabil și un important actor politic în timpul Revoluției din Anglia. Deși a scris multe pamflete politice cu orientare republicană, opera sa de căpătâi rămâne „Paradisul pierdut". Această lucrare teologică explorează facerea lumii și căderea din grație a omului, dar nu este doar o simplă relatare a Genezei. Milton îmbină multiple tradiții și își propune să creeze un poem epic pentru Anglia, inspirat de marii poeți ai antichității precum Virgiliu și Homer.

    Milton a avut convingeri republicane ferme și a criticat vehement ideea de dominație bazată pe dreptul din naștere. În pamfletele sale, a pledat pentru libertate și a justificat acțiuni politice radicale, inclusiv regicidul. În ciuda convingerilor sale politice, „Paradisul pierdut" oferă o abordare complexă a autorității divine versus cea pământeană. Milton sugerează că monarhia divină este singura legitimă, orice altă formă fiind o uzurpare a rolului divin.

    După moartea lui Cromwell și disoluția protectoratului, Milton a avut dificultăți politice și personale, inclusiv orbirea. Totuși, a continuat să scrie, revenind la literatură cu opere ca „Paradisul regăsit" și "Samson Agonistes". Deși inițial optimist în privința capacității poporului englez de a trăi într-o republică stabilă, Milton a devenit în timp mai sceptic, comparând situația Angliei cu cea a Romei pre-imperiale.

    John Milton reprezintă un moment definitoriu în literatura engleză nu doar prin operele sale poetice, ci și prin implicarea sa în cauzele libertății și luptei împotriva opresiunii. De-a lungul vieții sale, și-a pus talentul în slujba credințelor sale, lăsând o moștenire literară și politică complexă și influentă.

    Thu, 31 Oct 2024
  • 115 - EP 114: Grotius

    Hugo Grotius a fost un important gânditor olandez din secolul XVII, considerat unul dintre fondatorii dreptului internațional. Opera sa esențială  „Despre dreptul războiului și al păcii”, lucrare ce examinează conceptul de drept natural și fundamentele legii universale, dincolo de obiceiurile locale și autoritățile naționale. Grotius a fost un pionier în conceperea unei „legislații" care să guverneze relațiile dintre state, aducând o contribuție esențială filozofiei dreptului și eticii internaționale.

    În scrierile sale, Grotius explorează noțiunea de legi naturale, propunând că acestea există independent de voința umană și sunt accesibile prin rațiune. El argumentează că legile ar trebui să fie recunoscute universal, reflectând îmbinarea între egoismul și nevoia de a coexista social a indivizilor. Această bază rațională și etică devine esențială pentru validitatea și aplicarea dreptului internațional.

    Biografia lui Grotius este remarcabilă, marcată de realizări juridice și politice. Născut la Delft, a fost un tânăr prodigios, implicat politic alături de figuri cheie ale timpului. A supraviețuit întemnițării și unei evadări dramatice, lucru care i-a permis să continue munca juridică în exil. Experiențele sale personale și profesionale i-au modelat filosofia, ilustrând interdependența între drept, etică și politică.

    Grotius adoptă o perspectivă modernă asupra drepturilor, vedându-le ca proprietăți ale individului. Aceasta deschide drumul pentru dezvoltările ulterioare din drepturile omului și influențează gândirea despre suveranitate și relațiile internaționale. Inovațiile sale au inspirat filosofia politică modernă, deși el nu a definit clar inalienabilitatea drepturilor fundamentale, lucru abordat de gânditori ulteriori.

    Thu, 24 Oct 2024
  • 114 - EP 113: Pascal

    Blaise Pascal a fost o figură extraordinar de complexă, cu o viață scurtă, dar plină de realizări în domenii variate precum matematica, fizica, filozofia și teologia. Deși a făcut progrese notabile în știință, cum ar fi demonstrarea existenței vidului și dezvoltarea teoriei probabilităților, opera sa literară, filozofică și teologică a avut un impact de durată. Texte precum „Cugetări," publicate postum și fragmentar, și „Scrisorile provinciale," care criticau iezuiții, ilustrează profunzimea gândirii sale și afilierea sa la jansenism, o formă de catolicism mai riguros.

    Jansenismul, influențat de teologi precum Jansenius, contrazicea practica mai laxă a iezuiților și propunea o interpretare mai riguroasă a catolicismului. Pascal, alături de familia sa, era strâns legat de mănăstirea de la Port-Royal, un centru al jansenismului în Franța. Gândirea sa, influențată de Sfântul Augustin, evidențiază precaritatea condiției umane și necesitatea harului divin pentru mântuire, abordând scepticismul față de rațiunea umană și limitările acesteia în a cunoaște adevărul absolut.

    În „Cugetări”, Pascal abordează dualitatea și limitările naturii umane, preocupat de ideea că nu putem înțelege pe deplin lumea sau menirea noastră fără referință la păcatul original. Celebrul său "pariu" nu este o demonstrație a existenței lui Dumnezeu, ci un apel pragmatic către nevoia de a căuta credința. Pascal susține că actul credinței este un dar divin, iar rațiunea ar trebui să recunoască limitele sale și să lase loc harului.

    Opera lui Pascal, inclusiv „Scrisorile Provinciale," critică inovațiile teologice ale iezuiților și aduce un portret intelectual și spiritual al unui catolic riguros și devotat. Deși diferit de apologii creștine anterioare, demersul lui Pascal este o nouă formă de apologetică, care subminează mândria umană și conturează o figură emblematică a gândirii creștine. În mod surprinzător, s-a discutat chiar despre canonizarea sa în Biserica Catolică.

    Thu, 17 Oct 2024
Mostrar mais episódios