Be-Be PLai

La prima vedere răspunsul ar părea destul de simplu…”Da?!” pentru că în ambele situații ești...afară. Vrei să se conecteze cu natura? Scoate-I afară în natură… ÎNSĂ așa cum ne putem trezi într-o relație cu cineva la un moment prin simplul fapt că ne aflăm în același spațiu sau context tot așa și acea relație va dispărea în timp dacă nu construim ceva la mijloc, oferind și dăruind. O relație autentică presupune interes, curiozitate, pasiune, timp, respect și iubire. Ești de acord? Exact așa cum ne jucăm și interacționăm în copilăria noastră cu oamenii din jur pentru a forma relații semnificative exact așa natura devine partenerul de joacă al fiecărui copil pentru ca acesta în cele din urmă să dezvolte o relație semnificativă cu ea. Așadar, da, este crucial pentru o dezvoltare armonioasă holistică, adică emoțională, spirituală și fizică, ca cei mici să petreacă cât mai mult timp afară jucandu-se și relaționând cu natura.

Dar….mai exact de ce și cum ar trebui să se simtă o relație cu natura?

În acest nou articol vorbim despre cum natura devine partenerul de joacă al copilului și în final partenerul al unei relații profunde de atașament ce devine piatră de temelie pentru identitatea de sine a copilului. 

Ne uităm la cum anume natura răspunde celor mai adânci nevoi psihologice ale copilului și vedem concret cum putem aduce natura mai aproape de noi chiar dacă locuim în medii urbane. 

Dezbatem puțin și un studiu de caz al unei grădinițe urbană ce a reușit să incorporeze educația naturalistă în joaca și educația celor mici. 

PS: vocea astăzi îmi este un pic mai răgușită așa că îmi cer scuze în avans pentru tonalitatea destul de spirituală a articolului! 

Pentru mai multe informații și resurse acceseazăwww.be-beplai.roși intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Se vehiculează în media că vârsta propice pentru intrarea în colectivitate ar fi de 3 ani. Dar cu această informație ce facem? Alergăm după bone sau ne îngropăm în vinovăție pentru că nu putem acomoda 3 ani de stat acasă cu cel mic? Nu ar fi mai bine oare să știm ce nevoi are copilul de sub 3 ani și să pornim de acolo? 

Fie că al tău micuț are 1 an si 6 luni (sau chiar mai puțin! Nu te grăbi să zici ”O, vai!” gândește-te, te rog, la alte țări unde concediul de maternitate durează 6 luni… - UK) când începe acomodarea la grădi sau 3 ani sau chiar 4 important este să ai un cadru de bază din care să-ți construiești așteptările și comportamentele tale în relație cu colectivitatea. Nevoia de siguranță și conectare este aceeași la orice vârstă. Diferă mecanismele de exprimare și capacitatea de control a emoțiilor, a impulsurilor, capacitatea de anticipare și modul în care vârstele diferite își satisfac aceste nevoi.

Trecem în revistă cele mai mari studii ce au explorat efectele grădiniței asupra micuților noștri și discutăm concluziile acestora. 

Pentru mai multe informații și resurse acceseazăwww.be-beplai.roși intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Îl urmăresc de mult timp pe Teacher Tom. Am avut, de-a lungul anilor, multe  ”Aha-uri!” izvorâte din scrierile lui. Și anul acesta, în sfârșit, am găsit timpul necesar participării la conferința sa internațională centrată pe joacă - mijloc al educației timpurii - privită dintr-un punct de vedere transformațional. M-am gândit că informații reale, în pas cu lumea din care facem parte intră în mediul educației timpurii din România prea puțin ceea ce face foarte grea dezvoltarea profesională. Eu am găsit aceste conversații ca fiind foarte utile și valoroase atât pentru educatori cât și pentru părinți. Sper ca și tu să ai parte de ceva momente de Aha sau să simți pasiunea de a fi educator că îți crește măcar un pic. 

Pentru mai multe informații și resurse acceseazăwww.be-beplai.roși intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Ce rol au jucăriile într-o societate în care joaca a devenit sinonim cu jucăriile, în care consumatorismul, stereotipurile de gen, graba și lipsa de timp au devenit trăsături caracteristice?

 Dacă scoatem toate jucăriile dintr-o casă…copiii tot se vor juca. Vor pune mâna pe orice obiect la îndemâna lor și își vor închipui mai departe joaca fără prea mare efort. Ajung să ”colonizeze” bucătăria, cârligele de rufe și colecția mamei de genți sau eșarfe. 

Joaca nu înseamnă jucăria în sine. Joaca este modul în care copilul folosește acea jucărie ca unealtă de exprimare.

Nu spun că sunt inutile, pot fi chiar foarte utile atâta timp cât ele nu deturnează procesul intern al copilului. Ce înseamnă asta și cum ar trebui să înțelegem jucăriile ca facilitatori ai joacei cu sens, creative și independente? Pentru mai multe informații și resurse acceseazăwww.be-beplai.roși intră și tu în comunitatea părinților altfel!

      În ultimii ani joaca a suferit o devalorizare enormă. A devenit ceva ce copiii o fac ÎNTRE activitățile cu ”adevărat importante”. 

 Mulți adulți au ajuns să considere că micuțul este un vas gol ce trebuie umplut cu cât mai multe cunoștințe pentru a avea succes mai departe.  

      Din păcate, s-a uitat că joaca este fundația învățării. Învățarea se desfășoară prin joacă. Copiii chiar învață prin joacă.

     Din joaca adevărată nu știi niciodată ce învață copilul, unde îl va purta imaginația și unde îl vor duce ideile. Însă acest tip de invitație de joacă duce la: încredere în sine, rezolvare de probleme, un flux natural al creativității, reziliență în fața frustrării, determinare ce vine din desfășurarea ideilor unele după altele fără barierele adulților. 

Azi vorbim despre cum hrănim joaca independentă și ce rol are adultul în joaca celui mic. Pentru mai multe informații și resurse acceseazăwww.be-beplai.roși intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Deși pentru noi, adultii, ne pare de cele mai multe ori că joaca este pauza de la învățat sau că joaca este ceva ce copilul o face în timpul său liber pentru copii…lucrurile stau fix invers. Când majoritatea adulților aud fraza ”copiii învață mai bine și mai mult prin joacă” parcă de undeva din străfundul minții răsare un mare: ”Ba nu! Copilul învață mai bine de la mine, eu știu mai bine! Copilul învață mai bine dacă stăm la masa de activități. Îl învăț eu cum să deseneze sau să numere”. 

Revizuim azi studiile cele mai importante și descifrăm clar cum are loc învățarea prin joacă. Ce se întâmplă mai exact în interiorul copiilor când se joacă și cum putem noi, fie că suntem educatori sau părinți sa aducem concepte mari și importante în joaca celui mic. 

Am descris transformarea a câtorva activități total ”nejucăușe” pentru a explica procesul intern al adultului atunci când crează o activitate cu cel mic. Pentru mai multe informații și resurse acceseazăwww.be-beplai.roși intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Pentru părintele care nu mai vede luminița de la capătul tunelului.

Simți că ai devenit arbitru între copiii tăi, robot între muncă-rolul de părinte-rolul de partener în cuplu și tot ce faci este să sari dintr-o parte în alta fără să realizezi ce se întâmplă de fapt. Simți că bucuria și starea de bine sunt niște concepte străine pentru tine, parcă în jurul tău se întâmplă doar lucruri neplăcute și crezi că totul merge prost. Vezi că alții râd, se îmbrățișează, vorbesc despre lucruri faine și interesante iar tu..te întrebi ”ce se întâmplă cu mine și cu familia mea?”

În acest episod vorbim despre stresul de lungă durată - cel cronic, despre cum ne afectează funcționarea creierului, gândirea, tot sistemul emoțional și comportamentul în relația de cuplu și familie. 

Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Te-ai gândit vreodată de ce copiii au niște idei parcă preconcepute și fixe în joaca lor? Ele se schimbă după o anumită perioadă mai scurtă sau mai lungă în funcție de ceva anume, dar ce? R: în funcție de cum se încheie un anumit ”pas” din acea schemă. În acest episod aflăm ce sunt schemele de joacă ale copiilor și de ce este foarte benefic si interesant în același timp să le putem recunoaște fie că suntem educatori sau părinți. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Ce înseamnă mai exact inteligența? Ne naștem cu o ”cantitate de inteligență” fixă și gata?Aia e? Putem mări acea ”cantitate” și cum? Hai să vedem care sunt fundamentele concrete ale științei și ce implicații are pentru noi, fie că suntem profesioniști în educația timpurie sau că suntem părinți. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Agresivitatea copiilor poate lua multe forme: crize de furie explozive, limbaj verbal agresiv, mușcat, lovit, aruncat obiecte și distrugerea lor. Astăzi vorbim despre CE PUTEM FACE DIN ROLUL DE PĂRINȚI SAU EDUCATORI. Acest episod face parte dintr-o conversație mai lungă despre comportamentele agresive ale copiilor. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Poate televizorul provoca autism virtual? Ce ne spune știința, cum interpretăm studiile din acest domeniu de cercetare relativ nou? Cum putem delimita sursele de adevăr de frica alimentată eronat, de diversele păreri vehiculate în mass-media? Este autismul virtual real? In acest episod explicăm ce ne spune știința despre autism, despre autismul virtual și despre televizor. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Pregatirea pentru oliță..un moment destul de încărcat emoțional pentru părinți. Însă așa cum începem diversificarea, așa cum apare mersul sau limbajul așa și olița ar fi bine să rămână tot la capitolul ”chestii care se întâmplă fie că vrei sau nu vrei sau că faci sau nu faci ceva în legătura cu asta”. Însă chiar și așa tot putem să fim de ”folos” cumva. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Terrible twos…teribila vârstă de doi ani…”aoleu, e vârsta la care ei asta fac. Fac crize se tăvălesc pe jos, nu ai ce să-i faci” sau clasicul ”e o perioadă, ai răbdare și va trece”.

E corect? Nu, nu e deloc corectă eticheta aceasta nici pentru ei nici pentru noi, fie că suntem părinți sau educatori. În psihologie evităm cât se poate de mult etichetele, pentru că știm că odată pusă eticheta creierul se va comporta ca atare, iar o parte din ”luptă” este pierdută deja din start. Când cei mici trec printr-o criză emoțională au nevoie de ajutor în a înțelege lumea din jurul lor și dinăuntrul lor. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Imaginează-ți următoarea situație: “Ești în parc cu cel mic și te joci cu mingea. Deodată, apare un alt copil, care dă și el cu piciorul în minge. Copilul tău se supără și strigă: Nuu, asta e mingea mea! Și uite așa îl lovește pe celălalt copil.”Care e, de obicei, primul impuls al adulților? Să-i spunem copilului să-și ceară scuze, șuierând replici de genul: ”Aoleu! Ți-am zis de atatea ori să nu lovești! Nu ai voie! Cere-ți scuze acum! Dacă nu, nu mai ai voie să...!”. Desigur, scenariile pot varia. Însă soluția de moment la care apelăm este deseori forțarea copilului de a spune “îmi pare rău/iartă-mă”. Vorbim în acest episod despre ce se întâmplă în mintea copiilor când spun acest ”Îmi pare rău!” forțat și cum ca părinte sau ca educatori ne cam ”împiedicăm de propriile picioare” în aceasta situație. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Știi cumva care este secretul unei familii echilibrate? Știi cumva care este rețeta în 4 sau 7 pași de succes către acel stil de parenting care credem că există doar în cărți? Nu, nu este vreo tehnică sau ceva ce poți spune să rezolve tot. Secretul...este relația. Relația cu noi înșine, cu partenerul nostru, relația cu copiii. Relația este ”podul” pe care îl construim între noi și cel din fața noastră. Azi vorbim despre oamenii din spatele metodelor de parenting și anume...părinții. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Părinți cu doi copii, trei…sau chiar patru. Cum ieșim din situațiile în care stăm cu un copil în brațe și celălalt trage de noi urlând că vrea și el? Cum împăcăm conflictele zilnice pe jucării, spațiu și…în mare cam despre tot? Cum spunem ”Nu pot acum, pentru că trebuie să îl culc pe cel mic?”.Pornim o discuție mai lungă un pic despre aceasta relație care poate pune unii părinți în dificultate. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Ce are în comun rolul de părinte cu cel de lider? În cea de-a doua parte a discuției despre relația dintre frați abordăm o perspectivă un pic altfel. O perspectivă ce știința susține că aduce multe beneficii odată abordată. O perspectiva utilă atât pentru părinți cu mai mulți copii dar și pentru un educator în abordarea clasei sale de grădiniță. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

“Ajutor! Copilul meu mușcă/lovește sau împinge! Copilul meu plânge în fiecare dimineață și nu vrea să meargă la grădiniță! Copilului meu îi este frică să doarmă singur!“. Ți se par cunoscute aceste scenarii? Lista poate continua... cu o mulțime de frici și comportamente care nouă, părinților sau educatorilor, ni se pot părea iraționale. În acest episod explicăm METODA POVEȘTILOR - una dintre cele eficiente metode, care ne ajută să integrăm emoțiile puternice ale celor mici într-un comportament constructiv și pozitiv. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Odată cu vremea rece, cu bălțile cu noroi, copiii ajung sa stea mai mult în casă sau în clasă. Și așa, ușor-ușor, apar mai multe comportamente dificile, crize emoționale și momente tensionate la copii. Avem impresia că nimic din ce facem sau zicem nu-i mai convine copilului, iar cel mic prezintă un interes mai slab către mesajele noastre și atenție redusă spre activități dar sporită, parcă, pentru conflict. Discutăm în acest episod despre ce spune știința despre ieșitul afară. Ce impact are acest ”afară” asupra învățării și a comportamentelor atât acasă cât și în grădiniță. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Mulți copii mușcă la un moment dat sau altul, însă a-l ajuta din rolul de părinte sau educator să navigheze această perioadă poate fi destul de dificil. Sentimentul de vinovăție, că am făcut ceva greșit, că este cumva vina noastră, este foarte mare și se completează “perfect” cu sentimentul de rușine față de alți părinți. Acest episod este prima parte dintr-o conversație mai lungă despre comportamentele agresive ale copiilor. 

Din păcate, aceste două sentimente nu fac altceva decât să aducă multă ceață peste relația noastră cu cel mic și mută intervențiile noastre dintr-un loc de educație calmă și pozitivă într-un loc al educației coercitive, mută percepția noastră față de propriul copil de la una pozitivă la una negativă: nu pot avea încredere în copilul meu. Odată ce înțelegem ce se află în spatele acestui comportament, putem crea soluții adecvate celui mic care, de fapt, să îi răspundă nevoii lui și nu soluții ce vizează doar oprirea comportamentului. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Cum îi vorbim unui bebeluș? Pe limba lui „bebelușească” sau la fel cum îi vorbim unui adult? Oare prima variantă înseamnă că îl învățăm să se „prostească” atunci când va vorbi? Iată câteva întrebări care ne pot pune în dificultate, atunci când vrem să comunicăm cu bebe. În engleză găsim acest limbaj sub numele de ”motherese” sau ”parentese” ceea ce se simte mult mai blând. Vorbim în acest episod despre acel instinct natural pe care îl simte mai toata lumea - părinți sau nu - de a vorbi cu bebeluțul într-un anume fel (chiar dacă unora li se ”ridică părul pe spate”). Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Poate că un sentiment mai puternic decât acela când copilul nostru mușcă sau lovește este acela când copilul nostru este cel lovit sau împins, mușcat sau este nedreptățit într-un joc. Instinctul nostru de a sări în ajutor, de a-l apăra și alina este extraordinar de puternic. Acest episod, parte dintr-o conversatie mai lungă despre comportamentele agresive ale celor mici, analizează și explică ce se întâmplă ăn mintea noastră respectiv mintea copiilor. Ce facem cu acest instinct și cum ne curbăm emoțiile atât de puternice? Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

”La 2 ani copilul meu știe să numere până la 10” sau ”La 1 an copilul meu știe toate sunetele animalelor”sau ”La 2 ani jumate copilul meu știe toate literele alfabetului” și exemplele pot continua...

În toți anii de lucru în educație, nu a existat generație fără părinți care întrebau consternați ”De ce la 3 ani facem activități cu numere 1-5 când copilul lor știe deja să numere 1-10 de 1 an?” sau ”De ce literele le abordăm în programa educațională după vârsta de 4 ani când cel mic știe alfabetul de la 2 ani și ceva?”

Cum arată învățarea în primii ani de viață? Ce este relevant pentru copil să învețe? Cât de mult ar trebui să se implice adultul și când devine prea multă implicare?Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

”Nu mai țipa! Liniștește-te! Calmează-te! Folosește cuvintele ca să te înțeleg! Ce s-a întâmplat?”. 
Ți se pare că cel mic nu te aude în timpul unei crize emoționale? Hai să vedem ce ne spune știința despre ce se întâmplă în creierul și corpul micuților în timpul acestor momente explozive. Înțelegerea lor este cheia rezolvării acestor situații ce ne pun în mare încurcătură atât acasă cât și în clasă. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

”Copilul meu nu salută când intră undeva”(în jurul vârstei de 3 ani). ”Copilului meu îi place să se uite mai mult la alții cum se joacă și foarte greu intră și el în joacă” (2/3 ani). ”Copilul meu acasă este foarte vorbăreț și activ dar când mergem în parc alături de alți copii devine foarte tăcut” (3/4 ani). Într-o lume care validează și îi încurajează pe cei care ”se bagă” în față, hai să stăm puțin de vorbă despre copiii timizi și copiii introvertiți. Da, a fi timid cu a fi introvertit sunt două trăsături cum nu se poate mai distincte.

În acest episod le explicăm pe fiecare și învățăm să le distingem acasă sau în clasa grădiniței. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Copiii bilingvi sunt confuzi? Sunt copiii bilingvi mai deștepți? Este benefic pentru cei mici sa fie expuși la mai multe limbi străine sau nu? De la ce vârstă putem începe expunerea la o limbă străină? În cazul lor, limbajul apare mai târziu?

Acestea sunt doar câteva întrebări primite de la părinții de pe PLai legate de limbajul copiilor bilingvi la care răspundem în acest episod. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Refuz, negativitate chiar și când aparent este ceea ce le-ar plăcea în momentul acela. Când te lovești parcă de un zid ce poți face? De unde această pasiune pentru a ni se opune? Sau, de fapt, lucrurile stau un pic altfel?

Acestea sunt doar câteva întrebări primite de la părinții de pe PLai legate de ce anume se întâmplă în mintea copiilor când îl iau pe acest ”NU!” în brațe. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Cuvântul ”rutina” inspiră un pic de teamă sau rezistență. De ce a permite copilului să-și ghideze ziua după nevoile sale nu ar fi bine sau suficient? Este rutina benefică pentru copil? De ce și cum mai exact arată aceasta rutină? Înseamnă un program fix, zilnic, pe ore și minute exacte de la care dacă ne abatem înseamnă că totul s-a pierdut? Sau înseamnă ceva...un pic altfel?

Acestea sunt doar câteva întrebări primite de la părinții de pe PLai legate de noțiunea de rutină zilnică pe care o descifrăm în acest episod. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Cum se dezvoltă creierul în primii ani de viață? Cu ce se ”hrănește” el și care sunt zonele unde putem pune accent în calitate de părinți sau educatori? Cum se desfășoară învățarea copilului și ce implicații practice putem lua acasă cu noi?

Acestea sunt doar câteva întrebări primite de la părinții de pe PLai legate de aspectele cele mai importante în dezvoltarea creierului si cum anume are loc învățarea în primii ani de viață. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!

Stilul de atașament este un subiect foarte popular. Dar parcă totuși rămâne o noțiune un pic ”gri”, parcă știm despre ce este vorba și, în același timp, parcă nu. Oare în calitate de părinți sau adulți responsabili de un copil putem schimba sau influența cumva acest atașament? Odată ”instalat” la copil va influența el automat restul relațiilor viitoare ale acestuia? Care este diferența între ”attachment parenting” și ”teoria atașamentului”? 

Acestea sunt doar câteva întrebări primite de la părinții de pe PLai legate de noțiunea de atașament pe care o descifrăm în acest episod. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!