Filtrer par genre

Icoane ale iubirii

Icoane ale iubirii

Radio Renasterea

Emisiune realizată la Radio Renașterea de Prof. Hadrian Conțiu

50 - Îndumnezeirea omului prin har sau unirea cu Dumnezeu în iubire II
0:00 / 0:00
1x
  • 50 - Îndumnezeirea omului prin har sau unirea cu Dumnezeu în iubire II

    „Întruparea Cuvântului nu poate fi înțeleasă ca un eveniment izolat, nefiind altceva decât revelarea iubirii lui Dumnezeu care a vrut să-l elibereze pe om de patimi și să-l transfigureze, și odată cu el întregul univers” (Anestis G. Keselopoulos, Man and the Environment. A Study of Symeon the New Theologian, translated by Elizabeth Theokritoff, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 2001, p.145)   Rațiunea și condiția îndumnezeirii omului își au obârșia în iubirea lui Dumnezeu față de creatura Sa, în virtutea căreia Dumnezeu nu a uitat lucrul mâinilor Sale si nu s-a întors cu totul de la zidirea Sa (cf. Sf. Liturghie a Sf. Vasile cel Mare) atunci când omul s-a desprins, prin păcat, de comuniunea originară, fiindcă „odată ce Dumnezeu a voit să creeze lumea aceasta din iubire, El a creat-o pentru veșnicie, căci iubirea celui desăvârșit nu încetează niciodată” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, „Studiu introductiv”, Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. Dumitru Stăniloae, colecția P.S.B., vol. 15, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p.21); fără să fie din esența lui Dumnezeu (ființa dumnezeiască nu coincide cu puterile sau energiile dumnezeiești necreate), lumea, creată din voința și puterea lui Dumnezeu, e „chemată să se unească tot mai mult cu El în libertatea iubirii” (p.23); iar chenoza firii dumnezeiești are ca revers îndumnezeirea firii omenești, „baza chenozei, temeiul care face posibilă și explicabilă manifestarea firii dumnezeiești prin firea omenească, fără să se schimbe”, fiind iubirea, „temelia și puterea îndumnezeitoare a firii omenești” (așa cum dumnezeirea s-a „coborât fără să se coboare și fără să se schimbe”, fiind prezentă și activă în manifestarea iubirii divine prin însușirile și posibilitățile omenești, în același mod natura omenească, devenită „vehicul și focar al iubirii divine”, este îndumnezeită „fără să înceteze a fi natură omenească”) (Pr. Prof. D. Stăniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, p.232).

    Wed, 06 Nov 2024 - 22min
  • 49 - Iubirea, taina vieții în Hristos – risc asumat și dinamism transfigurator

    „Numai sufletul curat este o oglindă neîngustată, neîntinată de atașarea pătimașă la lucrurile lumii, capabilă să primească cunoștința dumnezeiască” (Preotul Profesor Dumitru Stăniloae)   În emisiunile precedente am început o discuție mai amplă despre Iubire, ca taină a vieții în Hristos – risc asumat și dinamism transfigurator, iar pentru început ne-am aplecat asupra Cunoașterii prin iubire, Iubirea fiind temelie a cunoașterii, precum și asupra relației dintre Iubire și nepătimire. Astăzi am continuat, abordând o nouă temă, din același registru: Treptele (sau fazele) vieții spirituale după Sfinții Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Nichita Stithatul și cunoașterea prin contemplație unitivă (Nichifor Crainic). Există, așadar, o formă superioară de cunoaștere, pură și nemijlocită, numită cunoașterea prin contemplație unitivă. Posibilitatea acestei cunoașteri superioare (Nichifor Crainic Cursurile de mistică. I, Teologie mistică, II, Mistică germană, studiu introductiv și ediție de diac. Ioan I. Ică Jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p.242.), este universal valabilă, însă, realitatea istorică dovedește că ea se realizează doar „de către o elită de creștini, pe care Biserica îi numește «sfinți»”. Examinând viața acestora, se constată un plus de nevoințe, dar și de haruri, „considerabil în comparație cu nivelul obișnuit al maselor creștine”. Contemplația rezultată în urma cunoașterii pure și nemijlocite este superioară celor de trei categorii distinse de Sfântul Dionisie Areopagitul („Despre ierarhia bisericească”, VI, în Opere complete…, pp.94-95) în „masa integrală” a poporului creștin (prima categorie: catehumenii, energumenii și penitenții; a doua categorie: „poporul sfânt”; a treia categorie: „ordinul sfânt al monahilor”, pe care-i numește tămăduitori sau terapeuți și desăvârșiți) și care „participă gradual la viața bisericească ce exercită asupra lor cele trei mari funcții ierarhice de purificare, de iluminare și de desăvârșire” (Nichifor Crainic, Cursurile de mistică…, p.242.). În realitate nu există o delimitare precisă între cele trei etape ale vieții duhovnicești ci numai grade de participare la viața divină, sau, altfel spus, la iubirea intratrinitară (Nichifor Crainic, Sfințenia – împlinirea umanului (Curs de teologie mistică) (1935-1936), ediție îngrijită de Ierod. Teodosie Paraschiv, Trinitas, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p.110). Trebuie precizat de asemenea, că întregul proces al tămăduirii omului și urcușul spre desăvârșire se realizează în Biserică, care este totodată spațiul teologic al paternității duhovnicești (cf. Ierom. Gabriel Bunge, Părintele duhovnicesc și gnoza creștină după avva Evagrie Ponticul, traducere diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p.17), implicit spiritualitatea ei, care nu este un sistem filosofic ci revelația iubirii lui Dumnezeu în lume și pentru lume (cf. Joost van Rossum, „Reflections on Byzantine Ecclesiology: Nicetas Stethatos «On The Hierarchy»”, în St. Vladimir’s Theological Quarterly, vol. 25, no.2, Crestwood, New York, 1981, p.83).

    Wed, 23 Oct 2024 - 29min
  • 48 - Iubirea, taina vieții în Hristos – risc asumat și dinamism transfigurator. Iubire și nepătimire.

    „Nepătimirea este izvorul iubirii desăvârșite” (Sf. Maxim Mărturisitorul) În emisiunea precedentă am început o discuție mai amplă despre Iubire, ca taină a vieții în Hristos – risc asumat și dinamism transfigurator, iar pentru început ne-am aplecat asupra Cunoașterii prin iubire, Iubirea fiind temelie a cunoașterii. Astăzi vom continua, abordând tema: Iubire și nepătimire. Sfântul Simeon Noul Teolog (Discursuri teologice și etice. Scrieri I, Cartea discursurilor etice, Discursul 4, ediția a II-a revăzută, studiu introductiv și traducere: diac. Ioan I. Ică jr și un studiu de ieromonah Alexander Golitzin, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p.208) subliniază dificultatea abordării unei astfel de teme, arătând că „precum cel ce vrea să-și ațintească ochii asupra soarelui preastrălucitor trebuie să aibă ochii trupului curați, așa și cel ce încearcă să grăiască despre nepătimire trebuie să aibă pupilele ochilor, sau simțurile, libere de toată pofta cea rea și de tot gândul pătimaș, ca nu cumva, tulburată fiind mintea de unul din acestea, să nu poată privi lămurit sau să rostească limpede înălțimea curăției ei și adâncul acesteia neînțelegând cu vrednicie mulțimea și măreția lucrărilor și darurilor (harismelor) ei”. Nepătimirea (ἀπάθεια) reprezintă, pe de o parte, o stare a sufletului despovărat de orice patimă, iar pe de altă parte, starea rezultată în urma dobândirii virtuților, fiind totodată un rod al lucrării poruncilor, fiindcă „prin porunci Domnul face nepătimași pe cei ce le împlinesc” iar „prin împlinirea poruncilor, mintea se dezbracă de patimi” (ne învață Sf. Maxim Mărturisitorul, Întâia sută a capetelor despre dragoste, 77, 94, în Filocalia, vol. II, pp.64, 66), îmbrăcând veșmântul virtuților. Semnele ajungerii la nepătimire pot fi grupate după două criterii (ne învață Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei (cf. † Andrei, Spiritualitate creștină…, p.133.): pe de o parte, indiferența față de bunurile materiale (când omului îi este totuna câștigul sau paguba), iar pe de altă parte lipsa egoismului, egocentrismului și egolatriei, precum și iubirea față de toată făptura (când omul își poate iubi cu aceeași intensitate vrăjmașul sau prietenul).

    Wed, 16 Oct 2024 - 28min
  • 47 - Cunoașterea prin iubire. Iubirea, temelie a cunoașterii

    „Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3)   Ne-am aplecat în emisiunile precedente asupra Lucrării (sau înfăptuirii) tămăduirii prin iubire, abordând teme precum: Procesul tămăduirii omului sau dobândirea sănătății în Hristos, Lucrarea iubirii în tămăduirea aproapelui, și Lucrarea iubirii în educația copiilor. Vă reamintim, am călătorit împreună analizând Procesul tămăduirii omului sau dobândirea sănătății în Hristos (ne-am bucurat, nădăjduim, discutând despre: Procesul tămăduirii și lucrarea terapeutică duhovnicească în scrierile unor teologi contemporani bazate pe tradiția patristică, Convertirea lăuntrică sau re-întoarcerea omului spre Dumnezeu, Praxis-ul, adevărată metodă terapeutică, Tămăduirea puterilor sufletești fundamentale prin lucrarea (înfăptuirea), întru iubire, a virtuților generice, Lucrarea terapeutică plină de iubire a părintelui duhovnicesc, Lupta cu gândurile și dobândirea isihiei, Nevoința trupească și rostul ei tămăduitor); apoi, am încercat să deslușim Lucrarea pe care o are  iubirea în tămăduirea aproapelui (și am discutat, la ceas de amurg, despre: Iubire, ca factor al unității depline și arvuna noii vieți cu și în Hristos, condusă de Duhul Sfânt, despre Lucrarea iubirii în tămăduirea celuilalt, și am analizat Rezultatele unui chestionar aplicat tinerilor în legătură cu lucrarea tămăduitoare a iubirii); în fine, nu puteam să încheiem discuția noastră despre înfăptuirea tămăduirii prin iubire fără abordarea unei teme provocatoare: Lucrarea iubirii în educaţia copiilor: Iubirea este fundamentul educației, iar Copiii învață ceea ce trăiesc și trăiesc ceea ce au învățat; am prezentat Rezultatele unui chestionar aplicat tinerilor în legătură cu rolul pe care îl are iubirea în educația copiilor, nu înainte de a ne delecta ascultând cuvintele nemuritoare ale unor Părinți contemporani, precum Sf. Paisie și Sf Porfirie (Lucrarea iubirii în educația copiilor în concepția unor Părinți duhovnicești contemporani). Începând cu emisiunea de astăzi și în următoarele săptămâni vom discuta despre Iubire, ca taina vieții în Hristos – risc asumat și dinamism transfigurator; pentru început ne vom apleca asupra temei: Cunoașterea prin iubire, Iubirea fiind temelie a cunoașterii. Iubirea este culme a virtuților și mai presus de nepătimire, însă există măsuri diferite ale iubirii, omul trebuind să se străduiască s-o câștige pe orice treaptă a vieții duhovnicești s-ar afla. Căci spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Oamenii se iubesc unii pe alții fie în chip vrednic de laudă, fie în chip vrednic de ocară, pentru aceste cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubește cel virtuos pe toți, atât pe cel virtuos, cât și pe cel ce încă nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc părinții pe copii și invers; sau pentru slava deșartă, cum iubește cel slăvit pe cel ce-l slăvește; sau pentru iubirea de argint, cum iubește cineva pe cel bogat pentru a primi bani; sau pentru plăcere, ca cel ce-și slujește stomacul și pe cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este vrednică de laudă; a doua e mijlocie; celelalte sunt pătimașe” (Sf. Maxim Mărturisitorul, A doua sută a capetelor despre dragoste, 9, în Filocalia, vol. II, p.69). Iubirea este, prin lucrare, în strânsă legătură cu tămăduirea fiecărei patimi, precum și cu dobândirea și păstrarea fiecărei virtuți, ea fiind mijlocul prin care puterile sufletești pot fi reorientate înspre o lucrare sănătoasă, potrivit firii; iubirea este virtute a puterii poftitoare a sufletului, fiind leac al desfrânării, a puterii irascibile, fiind leac al mâniei, și condiție sine qua non a cunoașterii d...

    Wed, 09 Oct 2024 - 27min
  • 46 - Rezultatele unui chestionar aplicat tinerilor în legătură cu rolul pe care îl are iubirea în educația copiilor

    „Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copii învață să condamne./ Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi. (…)/ Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească. (…)/ Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.” (Dorothy Law Nolte, Copiii învață ceea ce trăiesc).   Am discutat în emisiunea precedentă despre Lucrarea iubirii în educația copiilor în concepția unor Părinți duhovnicești contemporani, și ne-am bucurat ascultând nemuritoarele cuvinte ale unor sfinți îndrăgiți precum Sfinții Cuvioși Paisie Aghioritul și Porfirie Kavsokalivitul. Astăzi vom analiza Rezultatele unui chestionar aplicat tinerilor în legătură cu rolul pe care îl are iubirea în educația copiilor. În perioada 4-8 mai 2015 a fost aplicat unor elevi ai claselor IX-XII din Târgu Mureş un chestionar axat în special pe relația dintre părinți și copii, intenția noastră fiind aceea de a surprinde aspecte legate de rolul pe care îl are iubirea în educația copiilor și de percepția pe care o au copiii asupra relației cu părinții și profesorii lor; s-a încercat o evidențiere a importanței decisive pe care o are relația părinți-copii în formarea tinerelor generații, școala preluând din mers începuturile formatoare realizate în mediul familial. În concordanță cu obiectivele propuse pentru acest studiu, s-a optat pentru o abordare de tip cantitativ care a presupus măsurarea opiniilor copiilor în legătură cu fenomenul studiat, utilizându-se ca și metodă de cercetare ancheta bazată pe chestionar. Numărul tinerilor intervievaţi a fost de 120, eşantionul de vârstă fiind cuprins între 16 şi 19 ani (74 elevi cu vârste cuprinse între 16 și 17 ani, 46 elevi, cu vârste cuprinse între 18 și 19 ani), 80% din cei intervievaţi fiind fete, iar 20% băieţi. Chestionarul este structurat în 26 categorii (itemi cu alegere multiplă, întrebări, unele având mai multe subcategorii, altele fiind deschise), alături de cerinţe privind identificarea vârstei şi sexului (în general, elevii au avut posibilitatea de a opta pentru răspunsuri multiple sau precizări subiective, fapt ce a îngreunat contabilizarea datelor și interpretarea lor). Pentru a obține rezultate neafectate de anumite deformări de ordin subiectiv, elevilor li s-a oferit posibilitatea de a nu-şi trece numele pe test, rămânând astfel în anonimat.   În loc de concluzii… Lipsa iubirii şi respectului au creat o prăpastie între generaţii. Copiilor li se dezvoltă egoismul foarte mult în familie, în şcoală, în societate în general. Reclamele aproape că obligă la egocentrism. Concurenţa este acerbă şi oamenii învaţă să se calce în picioare unii pe alţii. Aceeaşi stare este şi în familie. În loc să se înveţe  toleranţa, ajutorarea reciprocă, fraţii sunt învăţaţi că totul se poate cumpăra şi vinde (de exemplu: temele). Părinţii îi învaţă…, apoi se miră că, atunci când devin neputincioşi, sunt uitaţi în aziluri de bătrâni. Există o singură cale pentru a ieși din această criză a realității contemporane: asumarea prin iubire a fenomenului educațional de către toți factorii implicați și urmarea lui Hristos.

    Wed, 02 Oct 2024 - 26min
Afficher plus d'épisodes